Lantul slabiciunilor
In aceasta intamplare, autorul I.L. Caragiale, a primit
o scrisoare de la doamna Mari Popescu, la care orice cerere era ca o porunca
pentru el. Ea i-a zis autorului sa-l roage pe domnul Costica Ionescu, sa-i puna
un 7 lui Mitica Georgescu, pentru al trece clasa.
Cand a
ajuns la professor, autorul a uitat numele elevului, iar el s-a dus la Mari
Popescu, care i-a spus sa se duca la Preoteasca. ea i-a zis sa mearga la
Diaconeasca, si tot asa mai departe pana a trecut pe la Iconumeasca,
Sachelareasca, Piscupeasca si a ajuns la
mama baiatului, care i-a spus numele sau.
Caragiale
s-a intors la profesor si i-a spus numele baiatului, dar el nu avea nici un
elev cu numele de Mitica Georgescu. Ei au mers la profesorul Georgescu, care ar
fi facut orice pentru domnul Costica Ionescu.
El i-a
pus 7 inainte cu un sfert de ora sa treaca mediile pe foaia matricola.
Lantul slabiciunilor
LANŢUL SLĂBICIUNILOR
Vizita
In schita "Vizita... " este surprins naratorul in vizita la madam Popescu, intr-o zi de Sf. Ion, ca sa o felicite pentru onomastica fiului sau, Ionel Popescu. Dar ca sa nu mearga cu mana goala, acesta ii duce baiatului o minge. Atat madam Popescu, cat si fiul acesteia, Ionel Popescu, se bucura de cadoul primit.
Dupa formalitatile de rigoare, acestia ajung sa vorbeasca despre educatia baiatului, foarte importanta pentru doamna Maria Popescu.
In timp ce acestia povestesc, dintr-o camera alaturata, se aude o voce ragusita, care ii cere ajutor doamnei Popescu, strigand ca Ionel este neastamparat, si ca rastoarna masina de cafea. Conita ii sare in ajutor slujnicei, luandu-l pe baiat de-acolo, dar Ionel ia niste tobe si trambite si incepe sa faca zgomot pana intervine musafirul, spunandu-i ca nu asa se poarta un cavaler de rosiori.
Dupa un moment de liniste, Ionel incepe sa atace tot ce-i sta in cale, inclusiv pe slujnica, care, disperata, cere ajutorul mamei lui, dar in cele din urma se termina cu ranirea mamei. In loc sa fie certat de mama lui, Ionel este luat in brate, este sarutat, mangaiat, parca nu s-ar fi intamplat nimic.
In timp ce adultii vorbesc, musafirul isi aprinde o tigara, iar imediat este urmat de Ionel, care isi aprinde si el o tigara, cerandu-i foc musafirului. Acesta nu stie ce sa faca, dar este indemnat de mama baiatului sa-i aprinda si lui tigara. Mama se amuza de aceasta intamplare, ca si cum acest lucru ar fi fost obisnuit in casa lor.
Baiatul fumeaza tigara pana se termina, apoi ia cheseaua cu dulceata si se plimba cu ea dintr-o camera in alta, pana la un moment dat, cand acesta lasa cheseaua cu dulceata goala pe masa. Ia mingea si o tranteste furios de parchet, varsand cafeaua pe pantalonii de culoare deschisa a musafirului.
In timp ce se joaca cu mingea, baiatul cade alb la pamant. Musafirul il stropeste cu apa rece, si baiatul isi revine.Salvatorul ii spune ca nu e bine sa fumeze, si ca de aceea a patit asta.
Musafirul pleaca, si cand ajunge acasa, constata ca dulceata cu care se plimba baiatul, a ajuns in papucii lui.
Dupa formalitatile de rigoare, acestia ajung sa vorbeasca despre educatia baiatului, foarte importanta pentru doamna Maria Popescu.
In timp ce acestia povestesc, dintr-o camera alaturata, se aude o voce ragusita, care ii cere ajutor doamnei Popescu, strigand ca Ionel este neastamparat, si ca rastoarna masina de cafea. Conita ii sare in ajutor slujnicei, luandu-l pe baiat de-acolo, dar Ionel ia niste tobe si trambite si incepe sa faca zgomot pana intervine musafirul, spunandu-i ca nu asa se poarta un cavaler de rosiori.
Dupa un moment de liniste, Ionel incepe sa atace tot ce-i sta in cale, inclusiv pe slujnica, care, disperata, cere ajutorul mamei lui, dar in cele din urma se termina cu ranirea mamei. In loc sa fie certat de mama lui, Ionel este luat in brate, este sarutat, mangaiat, parca nu s-ar fi intamplat nimic.
In timp ce adultii vorbesc, musafirul isi aprinde o tigara, iar imediat este urmat de Ionel, care isi aprinde si el o tigara, cerandu-i foc musafirului. Acesta nu stie ce sa faca, dar este indemnat de mama baiatului sa-i aprinda si lui tigara. Mama se amuza de aceasta intamplare, ca si cum acest lucru ar fi fost obisnuit in casa lor.
Baiatul fumeaza tigara pana se termina, apoi ia cheseaua cu dulceata si se plimba cu ea dintr-o camera in alta, pana la un moment dat, cand acesta lasa cheseaua cu dulceata goala pe masa. Ia mingea si o tranteste furios de parchet, varsand cafeaua pe pantalonii de culoare deschisa a musafirului.
In timp ce se joaca cu mingea, baiatul cade alb la pamant. Musafirul il stropeste cu apa rece, si baiatul isi revine.Salvatorul ii spune ca nu e bine sa fumeze, si ca de aceea a patit asta.
Musafirul pleaca, si cand ajunge acasa, constata ca dulceata cu care se plimba baiatul, a ajuns in papucii lui.
Ion Luca Caragiale-Vizita
Pentru a citi ,,Vizita" de Ion Luca Caragiale in format electronic accesati urmatorul link:
http://ro.wikisource.org/wiki/Vizit%C4%83...
D-l Goe
Intr-o zi tanti Mita, mam'mare si mamitica decid sa-l duca pe Goe la Bucuresti, toate avand speranta ca facand asta el nu va mai ramane repetent si anul acesta. Goe tipa la cucuone pe peron, intrebandule de ce nu mai vine odata trenul.
Dar iata, trenul soseste si cucoanele intra in vagon, in timp ce Goe hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu ceilalti barbati. Baiatul scoate capul pe fereastra, chiar si dupa ce un alt barbat ii spuse sa nu o faca, si astfel Goe reuseste sa isi piarda palaria in a carei panglica era si biletul sau.
Cand vine controlorul sa vada cine s-a urcat de la ultima statie, observa ca doamnele nu au dat billet si pentru Goe si le spune acest lucru, doamnele refuza insa sa plateasca alt billet pretinzand ca baiatul avea billet, dar a zburat impreuna cu palaria.
Vazand ca cele trei doamne refuza sa plateasca biletul si amenda controlorul il inchide pe Goe in compartimentul pentru o singura persoana. Asta le convige sa plateasca biletul.
Dupa toate astea mam'mare hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu Goe.in timp ce mam'mare priveste pe geam baiatul trage semnanul de alarma, iar trenul se opreste. Personalul trenului incepe sa verifice toate vagoanele ca sa vada a carei siguranta era rupta, in acest timp mam'mare isi ia nepotul in brate si se preface ca doarme stand pe un geamantan strain. In sfarsit trenul pleaca, nu se poate sti cine a tras alarma.
In sfarsit trenul ajunge la Bucuresti cu cateva minute intarziere. Cucuoanele coboara din tren si se urca in trasura, pornind spre "bulivar"...
Dar iata, trenul soseste si cucoanele intra in vagon, in timp ce Goe hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu ceilalti barbati. Baiatul scoate capul pe fereastra, chiar si dupa ce un alt barbat ii spuse sa nu o faca, si astfel Goe reuseste sa isi piarda palaria in a carei panglica era si biletul sau.
Cand vine controlorul sa vada cine s-a urcat de la ultima statie, observa ca doamnele nu au dat billet si pentru Goe si le spune acest lucru, doamnele refuza insa sa plateasca alt billet pretinzand ca baiatul avea billet, dar a zburat impreuna cu palaria.
Vazand ca cele trei doamne refuza sa plateasca biletul si amenda controlorul il inchide pe Goe in compartimentul pentru o singura persoana. Asta le convige sa plateasca biletul.
Dupa toate astea mam'mare hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu Goe.in timp ce mam'mare priveste pe geam baiatul trage semnanul de alarma, iar trenul se opreste. Personalul trenului incepe sa verifice toate vagoanele ca sa vada a carei siguranta era rupta, in acest timp mam'mare isi ia nepotul in brate si se preface ca doarme stand pe un geamantan strain. In sfarsit trenul pleaca, nu se poate sti cine a tras alarma.
In sfarsit trenul ajunge la Bucuresti cu cateva minute intarziere. Cucuoanele coboara din tren si se urca in trasura, pornind spre "bulivar"...
GOE - CARACTERIZARE
Goe este un copil de scoala, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi din inalta societate. El se dovedeste certat cu invatatura, dar si cu bunele maniere. Este imbracat intr-un elegant costum de marinar, purtand o palarie cu inscriptia “Le formidable”, si avand sub panglica palariei biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca un tanar “domn”, comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic si rasfatat. Vestimentatia lui si a familiei le arata aroganta, dorinta de a parea din lumea buna, desi limbajul si faptele ii contrazic permanent.
Obisnuit sa fie recompensat si cand nu merita, el primeste cadou calatoria la Bucuresti de 10 mai, pentru a nu mai ramane repetent. Purtarea lui pe peronul din urbea X cand comanda incruntat sa vina trenul ne arata ca era deprins sa porunceasca si sa i se faca pe plac. Dorintele ii erau indeplinite de toata familia, chiar daca unele sunt imposibil de realizat (aducerea trenului in gara) si sunt exprimate pe un ton lipsit de respect.
Lipsa lui de educatie, de politete, apare in contrast cosmic cu admiratia declarata a doamnelor. El le intrerupe cu obraznicie “discutia filologica”, facandu-le proaste si pretinzand ca la corecteaza cu termenul gresit de “mariner”. Doamnele, in schimb, neluand in seama insulta baiatului, recunosc „cultura acestuia” („Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca dumneata!”). Ironia autorului apare permanent in sublinierea contrastului dintre modul cum apare Goe in ochii familiei, un „tanar” destept, invatat, frumos si cu educatie aleasa, si ceea ce este el in realitate, un baietel lenes si obraznic, lipsit de educatie, care a ramas repetent. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor sunt ridiculizate de scriitor. Raspunsul impertinent al lui Goe spulbera insa orice indoiala in legatura cu educatia primita: „Vedeti ca sunteti proaste amandoua?” Nici bunica, nici matusa nu se supara pe baiat, nici mama nu-l mustra, ba in plus, doamnele ii admira stiinta de carte si inteligenta: „E lucru mare cat e de destept”.
Baiatul arata aceeasi lipsa de respect si fata de alte persoane, cum ar fi tanarul care il sfatuieste sa nu mai scoata capul pe fereastra. Raspunsul si gestul jignitor de a se stramba la strain sunt urmate de o purare sfidatoare la adresa celui ce indraznise sa il contrazica.
Incurajat de familie, care se dovedeste incapabila sa-l educe, Goe face ce vrea, nu intra in compartiment, ci ramane pe coridor „cu barbatii”.
Urletele, tipetele, batutul din picioare arata nu cat este de „simtitor”, ci modul exagerat de a-si exprima sentimentele sau de a-si impune vointa. Acesta este felul de a fi al unui copil rasfatat, care speculeaza sentimentele si slabiciunile familiei sale. Cand nu-i convine ceva, protesteaza pana cand i se face pe plac si este repede consolat: „Ad’, sa-l pupe mam’mare”. Nu i se spune ca greseste, iar el nu lasa nici un moment impresia ca si-ar da seama de acest lucru.
Neascultator si neastamparat, Goe nu recunoaste nici o autoritate in familie, face numai ceea ce vrea, punand deseori pe jar intreaga familiei. Nazbatiile si incurcaturile in care intra sunt repede uitate si iertate, sau chiar mai mult, sunt interpretate ca dovezi clare ale desteptaciunii: „E ceva de speriat, parol!”.
Comportamentul sau din ce in ce mai obraznic nu e sanctionat de nimeni din familie. Nu stie sa se comporte in societate si nici nu este invatat sa o faca. Fuga de raspundere, obraznicia si aroganta caracterizeaza personaliatatea in formare a lui Goe, care se dovedeste a fi un Ionel mai evoluat.
Autorul surpinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale lui Goe ,atat prin fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit. Caracterizat atat indirect cat si direct, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic.
Vazut in relatiile cu familia, dar si cu personajele din jurul sau, personajul Goe ne dezvaluie cotrastul dintre aparenta si esenta.
Bacalaureat
In
aceasta intamplare, autorul I.L. Caragiale, prezinta o zi in care doamna
Caliopi Georgescu a venit intr-o trasura la autor. Ea avea trei baieti: Virgil,
Horatiu si Ovidiu. Virgil era in anul al treilea de facultate, Horatiu in al
doilea, iar Virgil la finalul clasei a XII-a.
Doamna
Georgescu a venit la autor si l-a rugat sa vorbeasca cu profesorul de
filosofie, care ii era prieten lui Caragiale, deoarece ii pusese la Morala nota
3 lui Virgil, iar acestuia ii trebuia nota 6.
Autorul
s-a urcat in trasura si s-a dus la profesorul de filosofie. Dupa ce a vorbit cu
el, au cazut la comun sa dea la toata clasa nota 6, inclusive lui Virgil.
Seara
urmatoare, doamna Georgescu l-a chemat la ea pe autor si au facut o masa
bogata, cu sampanie, in cinstea fiului sau.
Bacalaureat de i.l. Caragiale
Doua loturi
Ion Luca Caragiale povesteste in nuvela Doua
loturi cum Lefter Popescu un functionar public cumpara doua bilete la loterie
cu bani imprumutati de la capitanul Pandale. Superstitia era ca se poate
castiga numai daca banii platiti pe bilete sunt ai altcuiva decat ai
jucatorului . In cazul in care biletele sunt castigatoare , Lefter trebuie sa-i
plateasca capitanului zece la suta din suma .
A
doua zi dupa extragere, spre seara, capitanul Pandale ii da vestea ca a castigat
loturile mari. Acestia mai constatara ca au iesit castigatoare ambele bilete de
loterie .
La familia Popescu era agitatie mare deoarece ratacisera biletele.
Lefter Popescu atipise, iar in somn isi amintise ca biletele erau in buzunarul
de la piept al unei jachete cenusii. Cand se trezise ii spusese sotiei unde se
afla biletele, dar aceasta marturisi ca daduse jacheta unei tiganci pe zece
farfurii .
Peste o ora Lefter merse la tiganca, dar batrana nu gasise nici un bilet
de loterie .
Nervos ca nu gaseste biletele se hotaraste intr-un tarziu sa mearga la
serviciu deoarece, seful lui Georgescu il chema urgent. Spre bucuria lui gaseste biletele de loterie
in biroul sau si demisioneaza de la serviciu .
Apoi , Lefter Popescu merge cu biletele
la banca si le da la verificat , conform listelor oficiale . Dar ghinionul care
l-a urmarit totdeauna face ca numerele castigatoare sa fie exact invers :
biletul de la Universitate-Constanta avea numarul castigator de la Bucuresti-Astronomie
si vice-versa. Cand aude cuvantul ,,vice-versa", Lefter se face vanat ca ficatul
si devine amenintator, inebunind.
Doua lozuri (1957)
Doua Loturi
Tren de placere
Familia Georgescu decide să plece la Sinaia într-o sâmbătă, cu trenul de plăcere. Doamna Georgescu, fiul ei de cinci anişori şi mama ei, cucoana Anica (gramama), îşi pregătesc toaletele. Soseşte dl Georgescu cu o birjă. Îşi urcă soţia, fiul şi un coş cu provizii în trăsură şi pleacă spre gară, lăsând-o pe soacră să se ducă singură cu tramvaiul.
La gară, familia Georgescu se îngrijorează că nu mai soseşte cucoana Anica. Aceasta ajunge în sfârşit. Dl Georgescu îi dă bani să-şi cumpere bilet la clasa a III-a, iar el cumpără pentru el şi soţie bilete la clasa I. Copilului nu-i cumpără bilet, şi-l mint pe conductor, în tren, când acesta vine în control, că micuţul nu are nici patru ani.
Ajung la Sinaia. Cei trei se duc direct în parcul oraşului, iar soacra, încărcată cu coşul cu merinde, se duce la hotelul lui Mazăre, din apropierea gării, să-şi caute cameră. Se întunecă şi aceasta nu mai vine.
Pentru că micuţului i se face foame, dl Georgescu pleacă împreună cu el să o caute pe gramama. La Mazăre nu o găseşte, pentru că nu fuseseră camere libere şi o trimiseseră la hotelul lui Manolescu. O caută şi aici, dar nu o găsesc. Pentru că nu găsise cameră, plecase la hotelul lui Voinea. Tatăl şi fiul, rupt de foame, pleacă într-acolo. Pe drum, se abat prin parc, unde o lăsaseră pe dna Georgescu, dar aceasta dispăruse, la rândul ei. Tatăl îşi lasă fiul câteva clipe pe o bancă şi merge să se uite după soţie prin parc. Când se întoarce, nu-şi mai găseşte copilul. Află de la un trecător, că-l luase o doamnă, care, după semnalmente, pare a fi dna Georgescu şi că plecaseră după gramama, la hotelul lui Mazăre.
Dl Georgescu reface, din ce în ce mai obosit şi exasperat, traseul Mazăre – Manolescu – Voinea, dar mereu este cu un pas în urma alor săi. Întâlneşte, în cele din urmă, un cunoscut, care-l informează că familia sa îl aşteaptă în parc. În parc, însă, nimeni. Apare, într-un târziu, cucoana Anica şi-i spune că au găsit cazare la vila Măndica, unde l-au culcat deja pe cel mic, iar soţia, cu un grup de prieteni, îl aşteaptă la Oppler. Dl Georgescu şi soacra sa pleacă spre Oppler, unde nu găsesc pe nimeni. Se duc la Măndica, dar nici acolo nu-şi găseşte nevasta. Află că plecase cu o companie veselă de doamne şi domni la Sfânta Ana.
Pentru că e deja miezul nopţii, dl Georgescu, rupt de foame şi de oboseală, decide să nu mai plece nicăieri. Scoate coşul cu mâncare şi se ospătează împreună cu cucoana Anica, după care se culcă. Dimineaţa, pe la ora cinci, apare şi grupul petrecăreţilor.
În urma acestei excursii la Sinaia, dna Georgescu a rămas cu amintiri foarte plăcute, pe care şi le aminteşte cu nostalgie la întoarcerea în Bucureşti.
La gară, familia Georgescu se îngrijorează că nu mai soseşte cucoana Anica. Aceasta ajunge în sfârşit. Dl Georgescu îi dă bani să-şi cumpere bilet la clasa a III-a, iar el cumpără pentru el şi soţie bilete la clasa I. Copilului nu-i cumpără bilet, şi-l mint pe conductor, în tren, când acesta vine în control, că micuţul nu are nici patru ani.
Ajung la Sinaia. Cei trei se duc direct în parcul oraşului, iar soacra, încărcată cu coşul cu merinde, se duce la hotelul lui Mazăre, din apropierea gării, să-şi caute cameră. Se întunecă şi aceasta nu mai vine.
Pentru că micuţului i se face foame, dl Georgescu pleacă împreună cu el să o caute pe gramama. La Mazăre nu o găseşte, pentru că nu fuseseră camere libere şi o trimiseseră la hotelul lui Manolescu. O caută şi aici, dar nu o găsesc. Pentru că nu găsise cameră, plecase la hotelul lui Voinea. Tatăl şi fiul, rupt de foame, pleacă într-acolo. Pe drum, se abat prin parc, unde o lăsaseră pe dna Georgescu, dar aceasta dispăruse, la rândul ei. Tatăl îşi lasă fiul câteva clipe pe o bancă şi merge să se uite după soţie prin parc. Când se întoarce, nu-şi mai găseşte copilul. Află de la un trecător, că-l luase o doamnă, care, după semnalmente, pare a fi dna Georgescu şi că plecaseră după gramama, la hotelul lui Mazăre.
Dl Georgescu reface, din ce în ce mai obosit şi exasperat, traseul Mazăre – Manolescu – Voinea, dar mereu este cu un pas în urma alor săi. Întâlneşte, în cele din urmă, un cunoscut, care-l informează că familia sa îl aşteaptă în parc. În parc, însă, nimeni. Apare, într-un târziu, cucoana Anica şi-i spune că au găsit cazare la vila Măndica, unde l-au culcat deja pe cel mic, iar soţia, cu un grup de prieteni, îl aşteaptă la Oppler. Dl Georgescu şi soacra sa pleacă spre Oppler, unde nu găsesc pe nimeni. Se duc la Măndica, dar nici acolo nu-şi găseşte nevasta. Află că plecase cu o companie veselă de doamne şi domni la Sfânta Ana.
Pentru că e deja miezul nopţii, dl Georgescu, rupt de foame şi de oboseală, decide să nu mai plece nicăieri. Scoate coşul cu mâncare şi se ospătează împreună cu cucoana Anica, după care se culcă. Dimineaţa, pe la ora cinci, apare şi grupul petrecăreţilor.
În urma acestei excursii la Sinaia, dna Georgescu a rămas cu amintiri foarte plăcute, pe care şi le aminteşte cu nostalgie la întoarcerea în Bucureşti.
Pentru a viziona filmul ,,Tren de placere" puteti accesa link-ul:
Bubico
Fiind in
gara,autorul s-a grabit catre casa pentru
a-si cumpara un bilet.Iesind pe peron alerga catre tren pentru a nu-l
pierde.Ajungand,barbatul a cautat un compartiment cat mai confortabil pentru a
sta pe parscursul calatoriei.
Omul a intrat intr-un compartiment ce
era gazduit de o doamna.Acesta a salutat-o,cand deodata un glas de caine a
inceput sa latre la barbat.Cucoana a calmat cainele,acesta bagand capul in
poseta.
In compartiment a intrat conductorul, cerand biletele pasagerilor .Bubico scoase capul din
geanta si a inceput sa latre mai tare.In
momentul in care conductorul s-a apropiat de stapana,catelul dadea sa iasa din
geanta ,agitandu-se.
Apele s-au
linistit, iar femeia si-a aprins o tigareta, si cum barbatului nu-i era
somn,s-a gandit sa-si aprinda si el o
tigara.Deoarece nu avea cu ce s-o aprinda,a rugat cucuoana sa-i dea si lui un
fum. Dar nici bine nu apuca sa faca un pas,ca Bubico a inceput sa latre mai
tare decat la conductor. Cu toata zarva femeia a reusit sa-i dea barbatului un
chibrit.
Bubico a venit catre barbat,iar acesta
speriat a ridicat picioarele,spunand ca-i este frica.Cucoana i-a zis,ca
Bubico nu vrea decat sa se
imprieteneasca cu dansul.Domnul i-a dat o bomboana catelului,astfel
apropiindu-se de el.
Barbatul a sfatuit-o pe cucuoana san nu-l mai tina pe Bubico in geanta
si i-ar fi mai bine daca l-ar scoate la racoare.Omul a deschis fereastra
compartimentului,apoi a luat o bomboana ademenindu-l pe catel catre
dansul.Luandu-l in brate,Bubico a scos capul pe geam.Femeia l-a atentionat pe barbat sa aiba grija de caine,
dar pana la urma ,Bubico a zburat pe geam.
Cei doi s-au grabit catre alarma astfel,trenul oprindu-se.Personalul a
intrebat cine a dat semnalul de alarma,iar barbatul a aratat catre femeia
lesinata.Trenul si-a reluat drumul.Ajunsi la destinatie,doamna s-a trezit din
lesin distrusa de suparare.Plangand in mijlocul multimii,camaradul ei de
calatorie s-a apropiat de ea si i-a soptit la ureche ca el a fost cel care a aruncat catelul pe
fereastra.Auzind toate acestea,cucoana a
lesinat din nou,iar barbatul si-a continuat drumul,disparand in noapte.
bubico
Repausul dominical
Joi seara, pe 21 mai, de Sf. Constantin şi Elena, nenea Iancu se plimbă fără nicio treabă pe Calea Victoriei privind forfoteala unei zile de sărbătoare. Se întâlneşte cu amicul Costică Parigoridi, care-i mărturiseşte că este singur şi plictisit de ziua liberă, în care oraşul este lipsit de activitate comercială. Cei doi hotărăsc să cineze împreună. În drum spre local mai racolează încă patru amici, toţi plictisiţi la culme. Fiind ziua lui onomastică, amicul Costică face cinste şi cheful se încinge, durând cinci ore, până la miezul nopţii. Cei şase prieteni, cu limbile împleticite de băutură se suie apoi în trei birje şi ajung la un alt local, la Lăptărie, în afara Bucureştiului, unde, dintr-un pahar într-altul, îi apucă dimineaţa. Nenea Iancu şi Costică se reîntorc în centru, în căutarea unei cafele tari, care să-i trezească. O găsesc, dar întâmplarea face ca, după asta, să dea peste un alt cunoscut, beat criţă, care le propune să meargă să mănânce o ciorbă de burtă. Neavând altă treabă şi neîndurându-se să se despartă, nenea Iancu şi amicul său se reîntorc la Lăptărie unde îşi petrec şi ziua abia începută.
Tipuri de carti
Tipuri de carti
D-l Joe
Ca să nu mai rămână repetent și anul
acesta, mamaia, matușa Gina și bona Ionica au hotărât să-l ducă la Paris pe
tânărul Joe, elev în clasa a VI-a gimnazială.
- Merită și el să se distreze în
parcul de distracții, a decis mamaia când a aflat că media la geografie ,
matematică si română nu trec pragul cifrei 5.
- Atâtea materii și atâtea
informații, cum să le țină minte bietul băiat? a concluzionat și mătușa.
Așa că au burdușit portbagajul
mașinii cu geamantane, iar mătușa Gina a urcat la volan și au plecat direct
spre aeroport.
-
Ați luat biletele de intrare la Disneyland?
- Sigur, puișor! Sunt la tine în
borset alături de telefonul mobil. Tot acolo sunt și biletele de avion.
- Ionică, dar tableta și stik-ul cu
jocuri le-ai pus? intrebă Joe.
- Da, puișor. Vai, dar am uitat
rucsacul cu cărțile de citit! se impancietă Ionica.
- Nu fi proastă, ce vrei, să se
întoarcă puișorul stresat de la Paris? El merge să se recreeze, nu să învețe!
Cu atâta învățătură ajunge ca tine.
Ionica tăcu și se uită disperată la
semaforul ce arăta culoarea roșie și pe care, mătușa Gina l-a ignorat.
Tăcerea se așternu în interiorul
autoturismului. Joe asculta muzica la căști, iar mamaia moțăia pe scaunul din
față în timp ce mătușa Gina apăsa piciorul pe accelerație, ignorând regulile de
circulație.
Deodată se auzi un țipăt:
- Oprește, oprește! țipă disperat
Joe.
- Ce-i, cine a venit? a întrebat
somnoroasă mamaia.
- Ce-ai pățit, puișor? Ți s-au
înțepenit catile în urechi? întrebă și Ionica.
- Nu! Voi nu știți că atunci când
trec pe lângă Mc Donalds pe mine mă apucă brusc foamea? țipă Joe. Și pe
deasupra îmi este îngrozitor de sete.
- Vai, Joe, dar nu pot să opresc
fiindcă întârziem la aeroport, ripostă mătușa Gina.
- Nu mă interesează, trebuie să
oprești! Îmi este foame și sete, și nu mai pot rezista!
Vrând, nevrând, cele trei cucoane
cedară țipetelor micuțului și se întoarseră la Mc Donalds. Aici, era o
aglomerație mare. Joe se băgă în față și comandă.
- Băiete, nu-i frumos să intri
înaitea celorlalți. Te rog să te așezi la rând! îi spuse o doamnă mai în vârsă.
- Taci, tu, urâto! Ce? N-ai timp să
aștepți? Mie îmi este prea foame și prea sete și nu mai pot să aștept! ripostă
Joe, strâmbându-se la ea.
- Copiii din ziua de astăzi nu mai
au pic de respect, comentă un alt cumpărător. Serviți-l pe el mai întâi! cedară
cei doi.
După ce își luă mâncare și băutură,
Joe urcă fericit în mașină și se puse pe molfăit.
- Uitați-vă la el ce frumos și descurcăreț
este! îl lăudă mamaia.
- Nu rămâne flămând micuțul,
completează și mătușa Gina.
Timpul trecu și cei patru călători
au ajuns la aeroport. Urmă împărțitul bagajelor.
- Joe, ia și tu o geantă!
- Nu pot, mamaie, că mă doare burta.
Să ia Ionica o geantă pe umăr și două geamantane cât timp merg eu la toaletă.
Joe se strecură sprinten printre
călători și dispăru în zona cu compartimente unde întră câte o persoană. În
acest timp, femeile au blocat banda cu bagaje.
- Înainta-ți, vă rog, și prezentați
biletele! le spuse supraveghetorul aeroportului.
- Nu putem, fiindcă biletele sunt la
nepoțel!
- Și unde este nepoțelul? Nu putem
aștepta prea mult fiindcă avionul pleacă în zece minute și mai sunt călători de
urcat.
- Du-te repede mamaie și vezi ce face
puișorul.
Mamaia plecă încet să-l caute pe
Joe. În tot zgomotul de pe aeroport se auzeau bubuituri în ușa
compartimentului, unde nu intra decât o persoana.
- Joe, maică! Ești acolo?
- Da!
- Haide! zise mamaia. Ieși odată!
- Nu pot! zbieră Joe.
- Vezi dacă bei multă Coca Cola!
- Nu pot fiindcă s-a blocat ușa!
- Vai de mine! Îi vine rău
băiatului! Să cheme cineva ajutoare!
- Stai, cucoană, că-l salvez eu! îi
sări în ajutor un cetățean. Dar data viitoare să nu se mai joace cu
închizătoarea.
În sfârșit, micul captiv a fost
salvat și fără să-i mulțumească salvatorului, plecă împreună cu mamaia spre
zona de îmbarcare.
Dar, surpriză, avionul își luase
ușor zborul fără cei patru pasageri.
Mătușa Gina și bona Ionica stăteau
sfârșite pe geamantanuri, uitându-se în jale după avionul ce se ridica.
După ce și-au revenit din șocul
suferit , cele trei doamne și-au luat bagajele la spinare și au plecat spre
mall-ul din apropiere pentru ai alina durerea băiatului promițându-i totodată
că-l vor transfera la o școală modernă din Paris, pentru a fi mai aproape de
parcul de distracții.
